A inceput facultatea si azi se implinesc 3 saptamani de cand n-am mai fost acasa. Stau intr-un loc frumos in care ma simt bine, lucru care ma linisteste partial. Imi caut un loc de munca si inca nu mi-am gasit, nah asta ma ingrijoreaza!
M-am hotarat sa scriu, poate asa ma descarc de gandurile urate care ma framanta, le pun pe toate pe foaia asta virtuala, sclipitor de alba .
Primele randuri scrise sunt ceea ce in limbaj artistic se numeste sensibilizarea foii, lucru de care am aflat abia acum cateva zile. Sensibilizarea e ante-preludiul procesului de creatie, singura parte constienta a acestuia.
Cred ca daca povestesc cat de mult imi place in curtea facultatii sau cat de tare ma inhib cand intru in atelier pot afla ce imi place la facultatea asta si ce nu, pana in momentul de fata.
Curtea e "ca o groapa de gunoi" (comparatie care mi-a zgariat urechea in timp ce-mi fumam linistita tigara intr-un colt. un tip la fel de nou in zona ca si mine si-a permis o astfel de remarca in timp ce rezuma lucrurile ce le stia pana atunci despre facultate), lucru care pe mine ma face sa ma simt confortabil.
Atelierul e alb,luminat si plin de oameni necunoscuti, oameni pe care ar trebui sa-i simt apropiati intr-o oarecare masura, din moment ce-mi sunt colegi. Unii dintre ei probabil se simt ca in clasa I, la fel ca mine dar cred ca-si ascund trairile astea cu mare grija ca nu am reusit sa observ niciun alt om in sala aia care sa-si doreasca asa de mult sa fuga de acolo. Asistentul care isi petrece cel mai mult timp cu noi ne-a recomandat sa lucram mai mult in atelier, lucru care mie mi se pare imposibil momentan. Dupa ce vad ca e 12-13 am si fugit. Nici macar dorinta de a invata lucruri noi din domeniul care ma intereseaza nu ma face sa raman sa trebuiasca (doamne fereste!) sa socializez cu vreo persoana.
Ma simt ca in clasa I pentru ca-mi vine sa ma comport asa. M-as duce la oamenii care mi se par capabili de o conversatie ceva mai interesanta decat "la cat avem cursul de ...?", "stii ca aia nu stiu ce/stii ca ala nu stiu ce?", "ai sa-mi schimbi?" si as vorbi cu ei. Dar cum se face asta? "Cum te cheama?" "nu vrei sa fi prietenul meu?".
Vorbesc foarte mult in general si sunt foarte sociabila, dar oamenii astia cu toate aerele de mari artisti cu care au umplut capul ma fac sa fiu o introvertita. Nu-mi vine nici macar sa ma uit in directia lor. Mari artisti la 20 de ani, ce sa-ti povestesc? atiudini care mai de care mai exagerate si infatisare si mai si. Se vede foarte bine cand un om se imbraca intr-un anumit fel pentru ca asa simte el sau pentru ca e estetic si asa se simte bine. La fel de bine se vede si tendinta de exagerare pentru a atrage atentia. Din cate stiu eu arta e pentru suflet, sufletul tau, nu ochii si impresiile pe care le creezi celorlalti. Impresii de mare ciudat de la Arte.
Luni incepe iar parada, o astept cu atata nerabdare cu cat astept sa spal toate hainele alea din cosul de rufe cu mana.
