Ziceam ceva mai devreme...

Ziceam ca e nasol la facultate, nasol in Timisoara, oameni naspa. Nu-mi schimb cu mult afirmatiile dar trebuie sa rectific intr-o oarecare masura.
Nasol la facultate: nici nu stiu de ce zic ca-i nasol la facultate, ca bine clar nu putea sa fie, ca oricare i-ar fi denumirea vorbim tot de scoala.
Nasol in Timisoara: nasol ca-i la oras, altfel n-are de ce sa fie nasol. E mai bine, clar, decat in multe orase din Romania.
Oameni naspa: Ca peste tot. Daaaar...am reusit sa gasesc multi aproape pe gustul meu.

Acum dupa ce m-am lamurit pot sa incep sa critic.
Profesori. Pai cata ipocrizie vad la un singur om in facultatea asta, n-am vazut pana acum in toata viata mea (nu zic ca am trecut prin multe, dar ipocrizia e ceva ce iese in evidenta)
Eu nu sustin ca sunt sfanta , dar cu sinceritatea ma mentin.
Exemplu de situatie: avem o lucrare de facut intr-o saptamana, avem de lucrat la atelier cu profesorul langa noi (profesorul ne ajuta cu sfaturi si ne corecteaza) O SAPTAMANA[!!!] , zilnic minim 5 ore. Asa...si profesorul vine la mine in fiecare zi si zice ca lucrez bine si ca fac nu stiu ce si nu stiu cum, oricum ideea e ca ma lauda, mult, exagerat de mult. Ei si...pe cand sa ne noteze sa aflam ca trebuie sa refacem lucrarile ca nici una nu merita nici macar 5. Ok, am inteles ca-i lucrare de cacat si inteleg ca toti avem lucrari de cacat si mai inteleg si ca nu lucram deloc bine si ca nu stim nimic (lucruri care ne-au fost repetate de la admitere incoace) si ca suntem anu I si ca am venit sa invatam...dar ATUNCI DE CE PIZDA MASII ma pupa profu in cur si-mi zice ca am o lucrare exceptionala, sa-i mai trag o linie acolo si e gata (din cuvintele profesorului tin sa extrag urmatoarele : BRAVO, AI UN STIL FOARTE FRUMOS DE A FOLOSI CARBUNELE, CONTINUA ASA CA E PERFECT, VAI CE BINE ARATA!) si pe urma sa aflu ca nici 5 nu merita?
Incep sa cred ca facultatea nu-i de mine.

In rest, mi-am facut prieteni [?]. Ies prin localuri, ma imbat, fac prostii mai mari deca mine, imi pierd noptile altfel decat dormind, deci pe partea de socializare sunt ok.

O sa revin la un moment dat cu actualizari din viata mea fabuloasa mult mai consistente sau oricum, mai interesante. Am tinut doar sa completez primele mele afirmatii despre facultate.

Duminica

Adica SUNday. Numai ca pe aici cam bate vantul si soarele e coplesit de lenea de duminica si azi nu face nimic pentru noi. Daca as fi eu in locul lui as proceda la fel doar ca eu nu m-as osteni sa fac ce face el in niciuna dintre cele 7 zile pentru parazitii planetei.

Duminica vine cam asa :

Parca nu-i asa roz...

A inceput facultatea si azi se implinesc 3 saptamani de cand n-am mai fost acasa. Stau intr-un loc frumos in care ma simt bine, lucru care ma linisteste partial. Imi caut un loc de munca si inca nu mi-am gasit, nah asta ma ingrijoreaza!
M-am hotarat sa scriu, poate asa ma descarc de gandurile urate care ma framanta, le pun pe toate pe foaia asta virtuala, sclipitor de alba .

Primele randuri scrise sunt ceea ce in limbaj artistic se numeste sensibilizarea foii, lucru de care am aflat abia acum cateva zile. Sensibilizarea e ante-preludiul procesului de creatie, singura parte constienta a acestuia.
Cred ca daca povestesc cat de mult imi place in curtea facultatii sau cat de tare ma inhib cand intru in atelier pot afla ce imi place la facultatea asta si ce nu, pana in momentul de fata.
Curtea e "ca o groapa de gunoi" (comparatie care mi-a zgariat urechea in timp ce-mi fumam linistita tigara intr-un colt. un tip la fel de nou in zona ca si mine si-a permis o astfel de remarca in timp ce rezuma lucrurile ce le stia pana atunci despre facultate), lucru care pe mine ma face sa ma simt confortabil.
Atelierul e alb,luminat si plin de oameni necunoscuti, oameni pe care ar trebui sa-i simt apropiati intr-o oarecare masura, din moment ce-mi sunt colegi. Unii dintre ei probabil se simt ca in clasa I, la fel ca mine dar cred ca-si ascund trairile astea cu mare grija ca nu am reusit sa observ niciun alt om in sala aia care sa-si doreasca asa de mult sa fuga de acolo. Asistentul care isi petrece cel mai mult timp cu noi ne-a recomandat sa lucram mai mult in atelier, lucru care mie mi se pare imposibil momentan. Dupa ce vad ca e 12-13 am si fugit. Nici macar dorinta de a invata lucruri noi din domeniul care ma intereseaza nu ma face sa raman sa trebuiasca (doamne fereste!) sa socializez cu vreo persoana.
Ma simt ca in clasa I pentru ca-mi vine sa ma comport asa. M-as duce la oamenii care mi se par capabili de o conversatie ceva mai interesanta decat "la cat avem cursul de ...?", "stii ca aia nu stiu ce/stii ca ala nu stiu ce?", "ai sa-mi schimbi?" si as vorbi cu ei. Dar cum se face asta? "Cum te cheama?" "nu vrei sa fi prietenul meu?".
Vorbesc foarte mult in general si sunt foarte sociabila, dar oamenii astia cu toate aerele de mari artisti cu care au umplut capul ma fac sa fiu o introvertita. Nu-mi vine nici macar sa ma uit in directia lor. Mari artisti la 20 de ani, ce sa-ti povestesc? atiudini care mai de care mai exagerate si infatisare si mai si. Se vede foarte bine cand un om se imbraca intr-un anumit fel pentru ca asa simte el sau pentru ca e estetic si asa se simte bine. La fel de bine se vede si tendinta de exagerare pentru a atrage atentia. Din cate stiu eu arta e pentru suflet, sufletul tau, nu ochii si impresiile pe care le creezi celorlalti. Impresii de mare ciudat de la Arte.
Luni incepe iar parada, o astept cu atata nerabdare cu cat astept sa spal toate hainele alea din cosul de rufe cu mana.

Dupa pauze seculare ce au durat 2 luni...

Ma apuc de scris.
Atat.
Nah pai noutati n-am in afara de faptul ca mi-am lasat balta toate planurile de a fugi din tara si de a trai viata cu adevarat. M-am inscris la facultate, am intrat, toate bune si frumoase. Iar scoala, iar profesori de cacat (acum stiu din surse sigure), iar cacat ambalat si cu fundita...dar macar mi se schimba domiciliul, 400 de km distanta de casa...mai aproape de granita..si asta se poate numi progres.
Acum, ca nu am de ales, m-am obisnuit cu ideea si ma bucur ca incep scoala, ca tot omu' , ma complac in cacat.
Patria mama mai are de asteptat putin, viata frumoasa mai are de asteptat mult dar pana atunci: let the games begin!


[cred ca am precizat undeva pe la inceputurile blogului scopul scrierilor. Acesta este un jurnal, unul mai public si nu foarte. Eu uit (am uitat si de blog pana acum 2-3 zile) si pierd, deci daca as avea un jurnal adevarat cu foi si coperta l-as pierde cu siguranta in mai putin de o luna si in acest fel porcariile mele rezista in timp. nu-i dragut? ba da.]

Cum am putut sa uit?

Pai eu am facut azi un oral de zile mari, nu ca ala simulat, de acu o luna sau asa ceva. Amu o fo pe bune si m-am invatat de la ala simulat cam cum sta treaba si acuma ma descurc.
Ce i-am facut la aia care m-o pus azi sa-i fac oralu' in 15 minute si sa-l si termin...mamaaa!A durat ceva mai mult, ca is incepatoare si m-a lasat mai mult de 15 minute sa termin.
Deci, incepe asa...Eu, in prim-plan in fata usii pe care scria "subcomisia 2", m-am gandit ca am supt-o, stiam eu ce stiu dinainte sa intru, ca doar am mai simulat de-astea, da' acuma o sug pe bune. Am auzit de restu' colegilor ca au luat note mici, ca-i naspa comisia, ca is alea glumete, da' dau note mici, ca astea-s de-alea nesatisfacute de prea mult timp deja, nu-i de gluma.
Nah si incepe sa-mi circule mai rapid sangele prin cap sau sa se opreasca de tot, nu mi-am dat seama care din astea doua, da' ce-i clar ii ca m-am panicat.
O colega tot ma imbarbata acolo zici ca mergeam in armata sau la executie, oricum era ceva asemanator: umilitor pentru elevi, o forma de divertisment pentru profesori.
"Sa te abti! sa nu comentezi ca aia batrana ii rea!"; "Sa nu razi!"; "Pleci capu' daca iti vine sa comentezi!"; "Nu tragi priviri de-alea!"
Nah, pai si de-astea. Apai tu, io nu eram stresata inainte sa-mi trantesti tu de-astea!
Si iese una, si mi-am dat seama ca se trag clopotele si trebuie sa intru, clara treaba. Tzop la usa! Deschid si auzeam in spate "Succes!" "Ai grijaaaa..." si se pierdea deja in ceata si sunetul si imaginea.
Intru in sala, vad fata la sictiritele alea, m-am apropiat de catedra, am spus cat de frumos m-a tinut gura "buna ziua" si-am strambat un zambet. "Alege-ti o de-asta, ia-ti o de-ailalta, da-mi aia.." de-astea. Si io virgina cum eram intr-ale meseriei am facut cum mi-o zis aia. Acum imi amintesc ca-mi arata cam multi dinti cand am ajuns la catedra, poate am o fata amuzanta, sau cred ca aveam atunci la cate ganduri imi treceau prin cap. Imi zice sa iau un loc, am procedat intocmai.
Stau eu ce stau, scriu, iar scriu, ma plictisesc, ma trec transpiratiile, oftez. Ah, am uitat sa precizez ca mi-a picat un subiect despre care nu facusem nimic la scoala.
Postmodernismul. Frumos subiect, curent, dar eu nu stiam nimic clar despre el.
Am scris ce mi-a trecut prin cap. Ma gandeam ca daca tot citesc scriitori care apartin acestui curent, trebuie sa scriu ceva acolo.
Si ma cheama in fata [aveam scrise 3 pagini si 3 randuri]. Simteam cum morcovu' mi-i adanc infipt. Nu-i un sentiment tocmai placut, tin sa precizez. Si se uita aia batrana la mine de parca tocmai am scuipat-o sau am injurat-o. Am zambit. Mi-a spus cealalta "Poti incepe!" si am inceput sa citesc si ele s-au apucat sa povesteasca intre ele. M-am enervat dar m-am abtinut pana mi-am terminat fraza, dupa care am facut o pauza scurta sa le fac sa inteleaga ca nu degeaba am scris 3 pagini. Si-au terminat fraza si ele si s-au uitat la mine oarecum intrigate. Am zambit. Ele au tacut si s-au intors catre mine. Cred ca auzeau dar nu ascultau ce ziceam si eu chiar m-am chinuit sa formulez bine ideile alea de cacat sa sune bine si pe placul unor tampite care au primit prea multi bani. De exemplu, noi am dat cu inca un liceu si pe 2 licee, adica cateva clase de a 12-a s-au strans 140 de milioane de lei(lei vechi). Pentru ce? Sa nu ma asculte. Imi bag ce prind in gura lor!
Mi-am terminat ideile, am prezentat tot ce am scris si incepe sa-mi spuna ea cate ceva despre postmodernism, doamna care cred ca era in stare avansata de NF. Am indraznit sa o contrazic la perioada de dezvoltare si s-a blocat, a inghitit in gol, i-a pierit zambetul de pe fata si pe urma m-a intrebat: "ati studiat postmodernismul la scoala?" ; eu:"nu". ea: "da-mi exemple de scriitori care apartin acestui curent literar!" eu: "cartarescu" ..pauza. ea:"numeste-mi niste opere ale lui!" eu: "de ce iubim femeile, nostalgia, enciclopedia zmeilor.." ma intrerupe: "ai citit vreo opera dintre cele enumerate?" eu:"da" . Nu mai stia ce sa zica si a luat foaia de examen si mi-a trecut nota. 9. Cealalta mi-a dat 10. Am luat 9.50. Mi-au fost scazute 50 de sutimi ca am indraznit sa contrazic un specialist in domeniu, mi se pare perfect normal. N-am satisfacut-o pe hoasca!

Sa-si futa bacu'!

Mi s-a fugit caietu'!

In weekendul care a trecut m-am deplasat undeva la vreo 40 si ceva de km de oras, la sat, sa am liniste sa-mi invat si sa ma pregatesc spiritual pentru bac. Evident ca mi-am umplut rucsacul cu toate materialele de studiu de care nu aveam nevoie. Ma gandeam totusi ca stau 3 zile si sa nu ma plictisesc de o materie si sa n-am ce face.
Mi-am dus caietul "monstru" de romana [A4, coperta cartonata, portocalie sa-mi sara in ochi cand nu-l gasesc], multe carti din care sa invat, manual la filozofie, caiet, clipboard si ditamai dosaru' in care aveam tot ce-mi trebuie la istorie. Dosarul era mai mare decat A4, rosu-rosu si plin pana la refuz.
Evident ca mi-am invatat numai la o materie, adica am citit cateva pagini la filozofie. Dar... problema mea nu e ca nu mi-am invatat la toate materiile cate ceva, problema e ca mi-a plecat pe undeva caietu' la plimbare cu dosar cu tot. Eu ce nu inteleg e cum pot eu sau cum poate o persoana sa piarda ditamai chestiile? Mi-am dat seama de disparitia lor abia acum, realizez si ca au trecut aproape 3 zile in care nu le-am simtit lipsa.
Am o scuza sa iau note mici de azi incolo la bac. Nu mai am din ce sa-mi invat. ha!
Ca de altfel eu sunt o eleva silitoare si iubesc scoala, pan' la dracu' si inapoi sa nu mai vina!

Revelatie.

Acum cateva zile am avut o revelatie care va avea o mare influenta asupra modului meu de a gandi lucrurile de acum incolo. Nu o sa va vina sa credeti.
Parcurgeam drumul de la scoala spre casa [3-4 minute] singura, fara muzica. Era cald afara si soare pe partea drumului pe care mergeam eu, motiv pentru care, cred, am inceput sa am tot felul de ganduri obscure, sa-mi pun problema viitorului meu, sa-mi pun tot felul de intrebari existentiale. Si cum mergeam eu asa frumos si leganat spre casa, am observat ca nu sunt singura pe strada. Am inceput sa observ oamenii de pe strada, care se plimbau la fel de singuri ca mine sau probabil se grabeau in drumul lor spre ..ceva, spre moarte. Tare grabiti mai sunt oamenii cand vine vorba de moarte, adica...toti se grabesc sa traiasca, de parca moartea ar fii un soi de premiu. Revin la lucrul pe care l-am remarcat: oamenii mergeau pe strada, singuri, nu vorbeau, ca singuri nu prea ne lasa "astia", si am realizat ca avem ceva in comun.
Nu de prea multe ori observ ca am ceva in comun cu necunoscutii. Si de la ideea asta am ajuns la tristul adevar, trista realitate: Nu sunt centrul universului! Nu de fiecare data cand bat clopotele se bat pentru mine, degeaba zice ala! Nu fiecare lucru ce se intampla pe planeta asta e facut sa-mi placa sau sa-mi displaca sau oricum, sa ma afecteze intr-un fel!
Trist, nu?




Completare:
Ca sa-mi atenueze caderea in lumea deznadejdii, o prietena [poate singura], m-a ajutat cu o completare si cu asta mi-am dat seama ca nu toate lucrurile sunt asa rele cum par si ca toate au o parte buna. Completarea: Fiecare om e centrul universului lui!
Buna asta, nu?
Acum pot continua sa visez. Ma bucur ca nu m-am trezit de tot.

Teoria NeoSarcasmului.

[Intr-o scurta pauza pe care am luat-o cu ocazia ganditului excesiv, m-am hotarat sa scriu]

Printre numeroasele mijloace de imbogatire a limbii romane si a modalitatilor de comunicare si de exprimare a gandurilor exista si acest neosarcasm. Acesta inovatie in domeniul comunicarii imi era total necunoscuta pana azi dupamasa cand am fost luminata. Ironia fina sau chiar si sarcasmul au ajuns sa nu mai fie de ajuns pentru noua generatie. Simtul umorului foarte fin este vital pentru intelegerea neosarcasmului. Aceasta evolutie a sarcasmului s-a produs odata cu aparitia glumelor proaste. Glumele proaste(nesarate) sunt gustate, se pare, doar de un anumit tip de persoane, si anume, persoanele satule de sarcasm dar cu un simt al umorului incredibil de dezvoltat.
In primul rand aceste glume au la baza buna intentie de a inveseli o discutie prea seaca, lipsita de substanta. Motivul acestei incercari se vrea a fi evident, dar pentru un necunoscator in materie de umor foarte fin este aproape imposibil de sesizat.
In al doilea rand si in cel din urma, neosarcasmul este autentic atunci cand se folosesc expresii gen: "daca nu ..., ma supar pe tine" sau simplu "ma supar pe tine".
Pentru sleahta de necunoscatori este greu de facut diferenta dintre lucrurile serioase si cele neosarcastice, motiv pentru care un om care foloseste neosarcasmul si unul care nici nu este constient de existenta acestui mod de comunicare a ideilor ajung inevitabil la cearta. Evident, responsabil de acest incident este cel care nu este la curent cu actualizarile in materie de modalitati de transmitere a sentimentelor, starilor sau ideilor.
Prin urmare, neosarcasmul este un must in materie de comunicare. Daca nu esti la zi cu actualizarile in materie de comunicare s-ar putea sa nu mai fii asa cul.
Si...daca nu facem lumea constienta de existenta acestui neosarcasm s-ar putea sa ne certam cu totii[unii o fac deja]. Toata planeta sa se certe. Da' de fapt, cui ii pasa? Traiasca neosarcasmul!

*Ideile formulate in enuntul de mai sus sunt pur subiective si astept sa mi se inteleaga ironia simpla, in forma ei cea mai rudimentara, cu care am tratat tot acest text.

[Excesul de bacalaureat poate duce la forme grave de expunere a ideilor doar sub forma de eseu argumentativ. Ceea ce nu poate fi chiar asa rau, after all.]

Scheiße!

Numar zilele pana cand ma voi intoarce la patria mama, lucru care am descoperit ca nu ma ajuta cu nimic. 2 luni si 10 zile. Daca o tin in ritmul asta, peste 2 luni nu mai am par in cap.
Daca cineva sta sa se gandeasca care ar fi motivele pentru care ar parasi Romania, ii recomand sa nu se mai gandeasca si sa actioneze cat mai are timp. Motive sunt foooarte multe: incepand cu oamenii si terminand cu mediul (asta inseamna ca ai toate motivele sa pleci).
Eu am ajuns la concluzia ca e absolut stupid sa traiesti fara sa vezi lumea. Adica, nu ai nimic de castigat daca ramai intr-o singura tara pentru toata viata si cu atat mai putin daca ramai intr-o tara ca Romania.
Am hotarat sa nu mai numar zilele. In timpul asta pot sa incerc sa-mi aduc aminte germana, proces deja inceput si...sa-mi invat pentru bac, singurul lucru care ma impiedica sa plec mai devreme.
Vreau sa plec, sa plec, sa plec...cat mai repede si cat mai departe.

Cu aceasta ocazie recomand o piesa:



Peter Fox - Haus am See

Deci, de ce o groapa normala nu e o groapa de lac.

Nu o sa va vina sa credeti dar eu am descopetit secretul azi la o cafea.
Discutia a inceput de la faptul ca eu am spus ca as umple o groapa de lac cu guma de mestecat, asta dupa ce am zis de armata de guma de mestecat. Un individ m-a intrerupt dupa ce am zis "groapa de lac" spunand "adica o groapa normala". Nu poti sa-mi faci mie asa ceva cand eu povestesc[mai ales in starea in care eram], motiv pentru care am inceput cu teoria gropii lacului. Si povestea incepe cam asa "O goapa de lac nu-i o groapa normala, adica o groapa oarecare" . O groapa de lac are o forma diferita si complexitatea fenomenului sta in conceperea unei asemenea gropi.
Groapa de lac e o groapa care se pliaza perfect pe formele lacului. Imagineaza-ti lacul si groapa contopiti. O groapa de lac este o groapa care a ramas in urma lacului, cand acesta pleaca de acolo.
Ca sa ma faca sa zic mai multe despre lac si sa-mi demonstreze ca nu am destule argumente zice[individu' care nu stie diferenta dintre o groapa banala si una de lac]: "Da. Imi si imaginez ca eu stau la pescuit pe marginea unui lac si lacul se ridica si zice : "stai putin ca eu ma duc la o tigara!" "
Eu imi sustineam teoria despre groapa de lac, deci trebuia sa-i spun ca-i posibil.
I-am spus ca lacul pleaca la plimbare prin padure la o tigara, numai ca pescarul n-o sa stie niciodata ca lacul a mintit si ca n-o sa se mai intoarca. Pleaca lacul linistit prin padure cu tigara infipta undeva prin el [ca lacul poate avea gura unde vrea muschii lui si poate fuma prin toti porii lui de apa] si ajunge intr-o poienita..unde lacul este surprins de un pamant asa frumos si atragator si se hotaraste sa si-o traga cu el. Din aceste fenomen se concepe o noua groapa de lac. => Lacul e femela si e curva, doar ca el detine organul genital cu ridicatura si-s permite sa futa. => de aici numele de laca, care e de fapt numele original al lacului, doar ca romanii misogini s-au simtit ofensati de faptul ca in specia lacelor masculul e cel futut si s-au hotarat sa ascunda lucrul acesta de restul populatiei vorbitoare de limba romana.
Laca ramane contopita cu groapa de lac o vreme, pana se plictiseste si trebuie sa mentionez ca se plictiseste foarte repede si pe urma pleaca in cautare de alte gropi pe care sa le futa si sa le transforme in gropi de lac sau de teren foarte fertil pe care sa-l transforme din teren plat in groapa de lac. Si concluzia era ca nu toate gropile banale sunt gropi de lac pentru ca marea curva lac nu a avut timp sa le futa pe toate si ca sunt multe gropi la care laca nu are cum sa ajunga.
Ei, acum sa va mai spun din peripetiile lacului. Laca s-a hotarat sa-si incerce norocul la specia umana. Neavand un corespondent masculin pe masura in specia umana, recurge la femei [ am dezbatut mult tema asta si am ajuns la concluzia ca nu poate fi vorba de homosexualitate]. Si ce se gandeste lacul? Sa mearga la un bordel..Merge, vede o domnisoara demna de statutul ei de mare curva lac si plateste si intra in camera. In actul sexual laca trebuie sa-si ude partenerul dar in experienta cu femeia asta de la bordel nu e tocmai asa si femeia se uda singura, laca fiind pusa in situatia stranie de a nu face nimic ca lucrul acesta sa se intample. Motiv pentru care o bate pe femeie pentru nerusinare si pleaca luandu-i banii.
Revenind in planul real din cafenea un al doilea interlocutor imi pune urmatoarea intrebare: "Daca lacul fumeaza si bea si face sex cu prostituate si exista posibilitatea sa ia sifilis, atunci cum e groapa?"
Pai, evident, va iesi o groapa de lac murdara, plina de jeguri.=>groapa de gunoi.

Dar oricum, cine citeste va fi usurat sa afle diferenta dintre o groapa normala si una de lac, motiv pentru care nu ma vad obligata sa continui povestea.
Ma bucur ca am elucidat un mister, pentru cei care nu stiau, bineinteles.

The Karminsky Experience

In sfarsit am conceput o modalitate de a posta piesa asta pe blog. \:d/



Karminsky Experience - The Hip Sheik
Asculta mai multe audio Muzica »

Coco.

Beau lapte cu cacao si ma gandesc la oameni maturi/maturitate.
Cineva (mai multi chiar, de data asta) imi zicea ca o sa-mi revin si o sa ma maturizez si nu o sa mai fiu asa visatoare. Ei bine, eu am aprofundat subiectul.
Cand se vorbeste de munca, eu zic ca nu ma intereseaza remuneratia atata timp cat fac ce-mi place si ca n-o sa ajung sa ma "prostituez" si sa lucrez cacaturi pentru multi bani. Pe mine nu ma atrage atat de mult ideea de bani cat cea de placere/implinire [si nu, la mine placerea nu inseamna inotat in bani]. Si de fiecare nenorocita de data cand spun lucrul asta mi se taie ultima fraza cu : "eh, lasa ca te vad eu cand o sa stai pe banii tai si o sa vrei sa castigi mai multi bani ca nu poti trai din placere. din ce bani o sa mananci? ne vedem noi peste 5 ani."
Cand se vorbeste de viitor , eu imi expun planurile mele de viitor colorate si cu floricele si nu exista persoana care sa nu fi zambit ironic dupa ce am terminat de zic. "Da, sa-ti ajute Dumnezo!" "Esti foarte optimista" "Las ca te maturizezi tu" "Las ca ne vedem noi peste 5 ani".
Ne vedem peste 5 ani si atunci sa vezi ca fac ce-mi place si ce-am zis ca o sa fac si ca tu ai ramas tot un futut in cur! Prefer sa mananc aer cu garnitura de apa decat sa ajung sa pup cururi sa ajung mare smecher pe o pozitie care oricum nu ma incanta.
Asta inseamna maturitate? Sa ai capu' plin de bani, sa nu-ti mai permiti sa visezi, sa vrei mai multi bani, sa fii paranoic, sa te prostituezi? Well, un singur lucru am de spus atunci.
Nu-mi doresc sa fiu matura daca asta inseamna sa fiu fututa-n cur.

Noi toti suntem ciocolata!

Sa ti se faca pofta de ciocolata si sa dai peste piese din-astea. pai..nu mi se pare corect.


Ada Milea - Ciocolata

Am uitat sa precizez ca recomand piesa in cazuri grave de ciocolatita.

Un pic de Marti, aproape Miercuri.

Deci, e marti, imediat miercuri si tot n-am invatat nimic. Neserios chefu' asta. Luni chiar am zis cuvintele magice: "Imi bag pula-n ea olimpiada!" si am fost fericita o vreme, nu mai aveam nimic stresant pe cap. Pana am stat si m-am gandit...apai daca eu nu ma duc, o sa fie vai s-amar de capu' celor care corecteaza, o sa se plictiseasca la culme ca n-o sa aiba norocul sa dea peste o lucrare completa si originala cum ar putea fi a mea. Si mi-am zis ca ar trebui sa fac o fapta buna. Devin iar stresata, da' nu-i bai, ca daca nu-s stresata is prea fericita si dau pe afara.
Da' inca nu ma apuc...sau poate ma apuc in noaptea asta, da' nu-i sigur.

Vai, da' a apucat careva sa-l admire pe Helios azi si sa traga aer in piept asa calumea [fara tutun, preferabil]? Pe mine m-au luat fiorii ca stiu ca o sa inceapa perioada de transformare la mine. O sa ma transform in fiecare moment al zilei sub efectul PRIMAVERII. :x
Primavara e anotimpul transformarii in bine si pentru prima data anul asta am simtit-o cu adevarat. E de notat lucrul asta ca daca se vede amenintata iarna de fanii primaverii poate nu va mai avea curaj sa se intoarca cu toata mizeria si frigul caracteristic. Ma bucur mai tare de primavara decat de ierburi, ciclu sau o singura liniuta pe testul de sarcina.

Vine Primavara! Vine Primavara!

Apai ce duminica-i asta?

Ceasul meu biologic a adormit si m-a lasat pe mine sa plutesc in lumea cosmarurilor cat am vrut. Norocul meu ca nu aveam o dorinta tocmai arzatoare in sensul asta.
M-am trezit acu 4 ore, cat sa apuc sa-l mai prind pe Helios in toata splendoarea lui.
Acum o piesa de dimineata, mancati-as!

Thievery Corporation- Heaven's gonna burn your eyes.
[Numa ca pe mine iadu' o sa ma arda de tat.]

Acuma daca se intreaba careva ce-i cu debitu' asta de cuvinte pe blogu' meu, ii voi raspunde inainte sa-si plaseze intrebarea aci sau pe mess.
Eu, cu persoana mea si cu mine [adica toti trei] mergem la olimpiada. Tot noi trei ar trebui sa stam si sa invatam si m-as simti vinovata sa-mi fac calatoriile mele pe planeta Hamei si altele din aceeasi galaxie acum in pragul olimpiadei. De-asta prefer sa stau, sa scriu, poate-poate imi vine chefu' de Descartes&co.
Da ma chinui de ceva timp cu chefu' si s-ar putea sa intarzie prea mult sau sa anuleze intalnirea.

Caut persoana de culoare rosie, inmatriculata in Romania!

Deci, avand in vedere ca azi e 1 martie si pe mine m-a luat pe nepregatite pe la colturi de internet, ma gandeam sa-i dau ceva mamei mele. Si la ce m-am gandit..vreau sa-i ofer cel mai frumos lucru din lume si nu mi-a venit altceva in minte decat minunata mea persoana. Sunt alba, blonda si miros a primavara[asta in cazul in care primavara miroase a tot felul de produse de ingrijire corporatiste].
Ca sa nu ignor complet traditia martisorului, am de gand sa ma rasucesc cu o persoana rosie ca pe urma sa ne infundim la capat si eu, bineinteles, o sa tin intre dinti o lalea de-aia patata alb cu rosu'. Mama, cel mai tare cadou. Ce poate fi mai bine ca mine? 8->

Deci,caut cu disperare persoana de culoare rosie!
[si inmatriculata in Romania ca in felu' asta n-o sa poata zice taica-mea "da, da, fain, da-i ungur" si ii numa buna rosie ca numa cu aia negri si aia galbeni are treaba]

Pai am uitat.

Chiar intentionam sa scriu ceva dragut, da' pana m-am tot cacat pe mine sa-mi amintesc ca voiam sa intru pe blog si m-am invartit cu pointeru' de-am ametit, am uitat complet sa nu cumva sa uit ce trebuia sa-mi amintesc, si anume, ce trebuia sa scriu. Trebuie sa precizez ca era foarte draguta ideea care mi-a fulgerat prin creier. Pot sa sustin asta cu tarie, din moment ce oricum nu o sa-mi amintesc in curand despre ce era vorba. Acum sa trec la chestii mai nasoale, daca tot nu-mi amintesc.
Pai cu ce sa incep? cu stirile de pe plan international, sau SF-urile de la ora 17 de pe protv, sau teoria conspiratiei si new world order? Nu..toate astea palesc in fata situatiei de criza in care se afla persoana mea in acest moment. Deci, acum ar fi trebuit sa-mi invat la filosofie, sau macar sa incerc sa ma gandesc sa incep sa citesc ca pe urma sa-mi fac schitele gen : "aristotel-ala cu omul animal social; augustin-ala cu dumnezo; pascal-ala cu trestia etc." da' eu ma tot trag pe cur si prefer sa stau sa citesc bloage pana la 4 dimineata a.c. ca la 4 dimineata sa incep sa aberez pe propriul blog.
Da' nu-i stres.
In 7 martie e olimpiada, pana atunci o sa ma hotarasc sa ma gandesc sa incep sa citesc ca pe urma sa-mi fac schite saaau o sa ma gandesc sa nu mai merg. Da' de unde atata modestie?
Datorita excesului de zel de care dispun (si vand la ai' nevoiasi, da' foarte scump)o sa apuc sa-mi fac schitele si sa citesc toate operele filozofilor despre care trebuie sa stiu in doar o saptamana si in urma acestui fapt voi avea onoarea confirmarii unui diagnostic in favoarea tuturor celor care m-au facut dezaxata, nebuna, anormala [si alte cuvinte bune de etichetat oamenii care nu-s la fel de prosti ca tine].

Mamaaa cat am scris.


Update: NU FAC NICI O ALUZIE LA FAPTUL CA SI STEPHANIE AR TREBUI SA SE APUCE DE INVATAT! cand spun ca nu fac aluzie, chiar NU FAC ALUZIE!

Pentru siguranta nationala.

Ciudat e ca de cele mai multe ori siguranta nationala nu se confunda cu siguranta individului.
Avem o organizatie in tarisoara noastra iubita care ne apara siguranta nationala, folosind ca motto : "Prin cunoaştere pentru o lume mai sigură" .Ei, prin aceasta le este asigrat de mai marii imbecili dreptul de a atenta la libertatea individuala, care include si dreptul la viata privata. Inteleg, din ce spun ei, ca sunt monitorizati cei considerati periculosi pentru siguranta nationala, dar dobitocii care au fost de acord cu legea care presupune monitorizarea fiecarei persoane au impresia ca oricine detine telefon sau calculator e terorist?
In Constitutie, articolul 28 ne spune despre secretul corespondentei.
"Articolul 28 - Secretul corespondentei
Secretul scrisorilor, al telegramelor, al altor trimiteri postale, al convorbirilor telefonice si al celorlalte mijloace legale de comunicare este inviolabil."
Si acum legea Legea nr. 298/2008 care spun astia e in conformitate cu artcolul 75 si 76 din Constitutie, ceea ce e si adevarat, ca art. 75 si 76 ne spun foarte clar ca imbecilii astia pot inventa absolut orice lege, si care, daca este acceptata de Camera Deputatilor este data mai departe Presedintelui spre promulgare. Mi se pare perfect normal. Adica oamenii din tara asta au fost oricum monitorizati ilegal pana acum, de ce sa nu o facem legal daca oricum e usor ca nu se trezeste niciunu care sa se isi propuna un moment de gandire si sa ajunga la concluzia ca ceva nu e in regula si ca ar trebui sa se faca ceva. Neah...Pe ei oricum cu ce-i afecteaza?
Legea asta se bate cap in cap cu drepturile noastre la o viata privata care ne erau garantate de consitutie. Eu nu am nimic de ascuns, ca daca as avea nu as scrie acum pe blog probabil si deja se stie ca vreau sa bombardez McDonald's-ul sau sa iau la bataie toate marile lipitori ce ne conduc, dar ma deranjeaza sa stiu ca deja mi se instaleaza o paranoia exagerata cu privire la ce scriu si la ce zic si ca nu e nefondata.

Diaree in proza.

Ciudat e ca tocmai atunci cand stai si nu te gandesti la nimic, apuci sa filozofezi.
Incep sa cred ca filozofia are bazele bine infipte in nimic. Nimicul suprem. Daca stau sa ma gandesc cum arata nu pot spune decat ca e mare, foarte mare si negru , infinit, infinit de negru.

Statea si Pista si se gandea, pe cand avea el 52 de ani, cum era cand era tanar si ce l-a facut pe el fericit pana la aceasta varsta. In afara de copilaria la tara printre vaci, gaini, rate si cai si cacat de toate felurile nimic din viata lui nu a avut un efect considerabil asupra starilor lui emotionale. Pista nu mergea la party-uri, nu se droga, nu bea mai mult decat orice tanar la varsta lui, nu asculta muzica care l-ar fi putut ajuta sa ajunga in anumite stari de contemplatie, nici macar nu se gandea la lucruri profunde, nu citea marii clasici, nu il interesau barfele, nu folosea deodorant, nu facea dus in fiecare dimineata, nu facea cumparaturi on-line si nu statea pe mess. Pista era prost. Prost nu pentru ca nu facea cele enumerate mai sus, ci prost pentru ca dumnezeul pentru care mergea duminica la biserica nu i-a atribuit calitatile necesare in scopul devenirii unui om inteligent.
Zilele lui Pista se scurgeau foarte usor in timp ce Pista facea muncile grele de la camp iar seara isi petrecea 2 ore in bar alaturi de putorile satului si tinerii de varsta lui. Dupa munca depusa la bar Pista se intorcea acasa, in casa parintilor, in camera lui unde in afara de pat, dulap si un raft cu 3 bibelouri nu mai era nimic. Inainte de culcare enumera in cap lucrurile pe care trebuie sa le faca maine, lucru inutil, avand in vedere ca facea acelasi lucru zilnic. Si cand adormea visa capite de fan gata aranjate , iar cand avea cosmaruri visa cum vacile se caca pe papucii lui. Cand se trezea era gata de munca, dar lucru ciudat la Pista e cum nu realiza faptul ca existenta lui pe planeta asta e inutila si ca traieste degeaba. Nu cred ca cositul era o placere de nedescris sau ca sapatul dupa cartofi ii oferea o satisfactie grozava. De sex nici nu cred ca mai are rost sa aducem vorba. Nu avea parte de sex decat daca era unul dintre smecherii satului, si nu era. Noi stim ca nici nu incerca sa fie.
Intr-o dimineata se trezeste Pista cam debusolat si foarte ametit. Isi alarmeaza mama cu aspectul sau de om pe moarte si cu tusea care parea sa-i sparga pieptul. Ajutat de rude , Pista ajunge in orasul din apropiere si este dus la spital. dupa numeroase controale medicii ii spun ca are aprindere de plamani si va trebui sa stea mai mult in spital. Asta se intampla pe la varsta de 27 de ani. Varsta pe care o avea Pista cand parintii lui afla ca e retardat si ca acesta este motivul pentru care Pista nu avea aspiratii inalte si motivul pentru care Pista nu si-a schimbat cu mult comportamentul si mentalitatea de la varsta de 5 ani.

Pista poate fi considerat o marioneta a statului, o mana pe care o conduci cum vrei. Pista are o scuza sa nu-si puna intrebari si sa nu fie critic cu societatea din care face parte. Eu nu am scuza si nici n-o sa iau scuzele gata facute ca:"e mai bine decat in comunism", motiv pentru care ma impotmolesc de multe ori in drumul meu spre libertate spirituala sau moarte.