ziua posetelor furioase.

veneam spre casa pe strada eminescu...toate bune si frumoase, muzica din casti imi facea creierul sa vibreze, alternam mersul de plimbare cu mersul saltat si faceam pe scufita rosie ocolind gropile din asfalt...sar peste o poseta...reiau mersul de plimbare, ma uit in fata...linistita ma uit si in dreapta si in stanga ,in ritmul muzicii , cand imi pun intrebarea:"ce cauta o poseta pe jos?...hm...cine stie , o fi scapat-o cineva." trala-la-la-la. uite inca o poseta pe o clanta de poarta. trala-la-la-la. "da' ce naiba cauta o poseta pe o clanta de poarta?...hmm...poate o fi uitat-o cineva acolo." trala-la...hopa! doua posete in mai putin de 50 m pe strada. ceva e ciudat.ma opresc, ma uit in jur, ma uit in sus. am constatat ca daca plouase cu posete probabil cineva le-a adunat pe restu'.eh...ce-mi bat capu' cu asa ceva? si pe cand sa-mi termin gandu' inca o poseta. "cine naiba a auzit de ploaie cu posete? o fi de la incalzirea globala? ceva nu e in regula." nu am mai remarcat si altele si altele pe strada.
am emis o teorie conform careia toate posetele s-au adunat azi pe strada eminescu undeva intre orele 20-21 si au protestat cerandu-si drepturile de obiecte vitale.
ca la protestele din romania, au aparut numai 3 si nu au reusit sa faca nimic, nereusind astfel sa-si ceara drepturile. au inceput sa se certe intre ele ca asa-i frumos. daca se gasesc 3 persoane/posete cu aceleasi teluri e obligatoriu sa se certe.
astfel posetele au inceput sa ajunga la bataie, fiecare ajungand in cate un colt pe care si l-au marcat drept teritoriu .



daca nici posetele nu s-au bucurat de un spirit de solidaritate, nu stiu cum o vom face noi.

SEBI!

scriu despre sebi.
sebi...cine nu-l stie pe sebi?
sebi e un baiat minunat, visul oricarei fete la pubertate.
are freza aproape emo, cioc, ochi albastri de reghin, slabut, aproximativ 1,70.
ce mai? toate calitatile unui baiat de vis. poate fi caracterizat ca fiind un fat-frumos modern fara cal alb.calul alb se poate rezolva pe viitor avand in vedere faptul ca desenul proiectiv , cat si cel artistic le are la degetul mic.=> in viitor o sa fie un arhitect super-bengos cu foarte multi bani.
daca si-ar cauta perechea in anunturile de matrimoniale din paginile ziarelor nu ar trebui sa scrie detalii despre persoana lui , e de ajuns sa scrie: SEBI.

"incepem cu dreptu'".

stai nemiscat, clatini putin piciorul stang sa fi sigur ca te poti sprijini pe el, vizualizezi traiectoria pe care o vei parcurge, ridici piciorul drept, il impingi in fata ,cu genunchiul putin indoit, te inclini putin, tot in fata, si pui piciorul jos.
pare complicat pentru o miscare pe care o facem fara sa ne gandim la ea.

daca tot m-am hotarat sa analizez lucruri simple...
ma intreb de ceva vreme de ce oamenii nu reactioneaza mai mult din impuls.
#de ce stam uneori si suportam monoloage absolut plictisitoare ale unor oameni care nu-ti sunt tocmai dragi sau mai apropiati?
o poti numi politete, amabilitate, respect=>impresie buna, esti un bun prieten s.a.m.d.
sinceritate=>impresie mai mult decat proasta, nesimtit, ingamfat si clasicul "nu poate omu' sa vorbeasca cu tine".
si ce faci? te resemnezi, te prefaci ca asculti,zambesti daca interlocutorul da semne ca a spus ceva amuzant, te abti de la cascat.
#de ce ne abtinem de la ras de multe ori?
pentru ca :"nu-i frumos sa razi de necazu' omului", "nu-i frumos sa razi la un eveniment care presupune seriozitate", "nu-i frumos sa razi cand vorbeste cineva cu tine" , concluzie: nu-i frumos sa razi.
ce ar trebui sa faci daca iti vine sa razi: nu stiu, am incercat mai multe, nu mi-a reusit nimic.
ce poti sa faci: sa razi, da-i in pantecele mamelor lor'!




constatare pe ziua de azi: exista studenti la teatru care nu sunt ingamfati.

de sex feminin?

numai peste bloguri de baieti/barbati am dat, de asta i-am pus blogului meu fundita si l-am imbracat in roz.
m-am gandit totusi sa nu-i spun bloaga.

...a sosit momentul.

trebuia sa se intample la un moment dat, am simtit-o. crearea unui blog se naste dintr-o dorinta de impartasire a sentimentelor de orice natura din cursul unei zile cu altcineva decat cu peretii sau notepad-ul.
revelatiile trebuie sa fie materializate obligatoriu prin cuvinte scrise sau vorbite, altfel cum vor sti altii ca noi suntem niste genii?
daca eu am descoperit ceva revolutionar si nu mi-am dat seama?

trebuia sa ma explic cumva.